RATBabele şi cercopitecii de carteer

Titan. Cap de linie 330. O babă se ţine de şale şi îşi tărăie paporniţa goală pe care urmează să o umple la piaţa Dămăroaia, unde totul este mai ieftin cu 5 bani decât la piaţa Grigorescu. Cu hainele ponosite şi îmbibate cu parfum de naftalină (Coco Canal no.5) hoaşca priveşte cu ochi de vultur cum se apropie 330 de staţie. Îşi ia poziţia de start pentru a se avânta spre uşa autobuzului, deşi cocoşată se mai cocoşează un pic pentru a fi mai aerodinamică. Se deschid uşile. Baba ia în colimator un scaun şi sare ca un ghepard pe pradă. Ca-n Matrix, sare pe scaunul respectiv şi în acelaşi timp reuşeşte cu o măiestrie dobândită în zeci de ani de exerciţiu să-şi parcheze paporniţa pe locul femeilor cu cărucior. În fine, se umple autobuzul şi ca de obicei două babe rămân în picioare. Nemultumite că „tinerii din ziua de azi n-are respect pentru persoanele în vârstă care a muncit o viaţă întreagă pentru ei” încep un „loto 6/49” pentru câştigătorii care vor fi ridicaţi în picioare pentru a-şi parca ele fundurile XXL. Evident cu respectu-mi caracteristic, mi-am pus căştile pe urechi m-am ridicat (să mă aranjez mai bine pe scaun), m-am pus la loc şi am întors capul în direcţia opusă. La un moment dat (în vieţile noastre plictisitoare) autobuzul ajunge şi pe la Piaţa Iancului unde urcă un grup de cocalari cu alură de „jmekeraşhi dă carteer”. Vă rog imaginaţi-vă un tip gelat cu bluză de trening şi glugă lângă alţi doi „băetzaşhi” din generaţia Emu (cârnaţii pe care-i vedeţi tunşi cu ciobul, semi-gay, şi multă priză la fetele teribiliste care nu ştiu tabla înmulţirii cu 2, dar în ceafă sunt pline de cucuie făcute la munca de sub volan). Cercopitecul gelat simte nevoia să epateze şi cu o mişcare scurtă din încheietura mâinii scoate din buzunar un telefon mobil. Cum neuronul lui obosit, pe jumătate ud care joacă ping-pong singur uitându-se în oglindă nu reuşeşte să facă o sinapsă ca lumea, cretinozaurul confundă RATB –ul cu o ciobanotecă de pe lângă Bucureşti şi dă drumul la o sesiune matinală de manele. Evident un domn mai tinerel, la vreo 28-30 de ani se simte lezat de onomatopeele pe care emite manelarul din telefon şi-l roagă, cu respect pe respectivul să oprească behăielile. La rândul lui, ofuscat gelatul tranteşte o replică demnă de neuronul său: „Ce, n-am voie?”. Domnul îl roagă din nou cu acelaşi respect să închidă telefonul, dar de data asta cu precizarea că „mă-sa va plânge la morgă cu o lumânare în mană încercând să-l identifice după mecla desfigurată”. În ajutorul „cavalerului de RATB” sare şi baba-ghepard care doreşte să îşi dea şi ea cu părerea. Apoi mai sar câteva persoane în ajutorul lor. Vâzându-se în minoritate cercopitecul gelat şi cei doi Emu bolborosesc ceva în timp ce înghit în sec de frică să nu le strice vreunul frezele. Babele cum au în genă bârfa încep să-şi dea cu presupusul despre cum se droghează cei trei şi cum părinţii lor „nu-i vede cum iese din casă”. Trece şi asta şi pe la Spitalul Colentina una din babele care vroiau loc de la începutul traseului, coboară. Dar pentru că este bătrână şi organismul nu mai funcţionează cum trebuie, baba începe să-şi plimbe Mărul lui Adam de-a lungul gâtului, îşi dă capul pe spate şi la coborâre din autobuz aruncă din gât o flegmă (moment Kodak). Trece „Stefan cel Mare” şi la Perla urcă un cerşetor cu chef de prostit babele miloase. Scoate dintr-o pungă veche un carton cu texte „de corazon” şi se pregăteşte să-şi înceapă recitalul. Şi deodată talentul îl luă pe cântăcios de corzile vocale şi-l trânti pe podea. . Scenă brutală ... talentul îi puse piciorul pe gât şi începu să-l lovească cu notele muzicale peste gură de se văitea bietul cerşetor de viaţă şi săracie cum n-am mai văzut în viaţa mea. La vederea acestei scene oripilante babele începură să arunce cu bani pe principiul „ne-‘nmatriculatei” (fără număr, fără număr...pour les conaisseurs) poate, poate i-or mai domoli jalea din suflet. Rezultatul este cel scontat: „Vă e milă, v-am luat banii”. Omul scoate de un pachet de ţigări şi un prânz dublu-rafinat. Peste vreo 15 minute autobuzul ajunge la capătul liniei unde baba cu paporniţa flămândă pleacă spre 331.