17. Asta ca să nu mai întrebaţi câte puncte am obţinut la examen vineri.
Pasul 1
Mergi la examen blană după ce ai învăţat numai anumite capitole din Noul Cod Rutier şi ai rezolvat numai 20 de teste.
8.30 vineri dimineaţa. Împreună cu Alex, un foarte bun prieten aşteptam să vină comisia de evaluare. În jurul nostru numai oameni crispaţi că nu vor lua examenul scris.
9.30 (spre norocul nostru) tot vineri dimineaţa. Pe uşa clubului de tenis IDU din Constanţa intră o burtă îmbrăcată în uniforma poliţiei cărând o căruţă de dosare cu „victimele” din acea zi. Examenul ar fi trebuit să înceapă la 9.00 după cum fuseserăm anunţaţi. În sala de examen se aranjează dosarele, şi apoi vin 3 poliţişti cu aceeaşi alură pe care o aveau uniformele acum 19 ani. Încep să strige în scârbă numele participanţilor dând dovadă de o imbecilitate cum numai la această categorie socială am văzut. (În acest moment îmi vine în cap o replică dintr-un film recent rulat pe marile ecrane: „Noi suntem Poliţia...putem să facem ce vrem”) – cam pe principiul asta se comportau şi ei.
Pasul 2
Intrăm în sală. Încep indicaţiile date în tip miliţinesc pentru completarea formularelor. La un moment dat pixul din dotare nu mai vrea să scrie şi-l întreb pe „capul de cretă” care supraveghea dacă pot lua un alt pix. Răspunsul lui vine promp: „Da ce dracu crezi că sunt eu aici fabrică de pixuri?...Auzi mă la el”. O fată de peste rând se întinde şi-mi dă un pix după ce „miliţianul” plecă mai departe. .........De aici încep să greşesc flagrant
.........Ca un maestru ce sunt uit de la mână până la gură care este numărul de înregistrare pe care mi l-au dat „băieţii în bleu”, la intrarea în sală şi mai mult de atât şi numele intructorului auto. (trebuia să demonstrez şi eu cumva că pot gândi poliţieneşte).
Pasul 3
Începe examenul. Acelaşi poliţist burtos cu nivelul de scârbă verificat la zi, se apropie de banca mea şi mă întreabă: „Tu de ce nu ai buletinul? (După ce în prealabil tot el mă verificase la intrare pe baza buletinului) Dacă-l ai scoate-l şi pune-l pe masă şi bagă portofelul în buzunar (portofelul meu este cât o poşetă plină cu nimicuri, dacă-l bag în buzunarele de la spate blugilor mă mai ridic cu încă 20 de cm de pe scaun)”. În fine, mă conformez şi încep să completez răspunsurile. Pentru că sunt o vită cu telecabină şi vreau să devin mai repede donator de organe (am dat pentru grupa A - motoare tatii) încep să completez răspunsurile la categoriile C şi D. După vreo 7 răspunsuri îmi dau seama cât de cretin pot fi. Reiau răspunsurile şi încep să completez la categoria care trebuia. Examenul durează doar 30 de minute. Aşa că reuşesc să termin în vreo 22-23 de minute.
Pasul 4
Termin de bifat. Mă ridic. Burta cu cozoroc era chiar în spatele meu. Îi spun că am terminat şi cu precizarea că am greşit categoriile la răspunsuri din nou răspunsul lui vine pe neaşteptate ca o palmă. „Ieşi afară!!!”, îmi porunceşte pe un ton de securist împuţit. Eu: „Dar vroiam să vă spun că .......” El: „Ieşi afară, ţi-am spus!!!”, de data aceasta ridicând şi tonul. Am ieşit cu gândul că nu are rost să explici unei maimuţe teoria relativităţii atâta timp cât ea nu ştie decât să mănânce banane.
Pasul 5
Cum era normal aş fi vrut şi eu ca un prost elev ce sunt să ştiu care sunt întrebările pe care le-am greşit pentru ca data viitoare să nu le mai greşesc dacă îmi cade vreuna din ele. Dar dacă se făcea acest lucru cu toţi cum mai erau posibile posibilele mij-maj-uri? Iese din nou burta şi anunţă rezultatele. Din cei peste 120 de candidaţi doar vreo 20 reuşesc să treacă de această dată. Cam asta a fost prima mea experianţă cu examenul auto. Ca să nu uit: împărţirea candidaţilor pentru sală s-a făcut în felul următor – mai întâi întră cât putem să băgăm, adică peste 100 şi în a doua tură ce mai rămâne adică mai puţin de 15.
P.S. Această experienţă mi-a fost revelatoare aşa că următoarele postări vor fi despre cu am fost cercetat de poliţie pentru trafic de droguri şi cum am fost declarat mort în accident de maşină de aceeaşi instituţie.
