Bărbaţii adevăraţi de la ţară (b.a.ţ)......
sunt cei care pleacă cu oile sau cu vacile de dimineaţa până seara şi fac politică certându-se cu Grivei. Mediul în care aceştia sunt cel mai des întâlniţi este cel montan. Acolo, la stâna de la munte se împerechează de cel puţin 3 ori pe zi cu cea mai curva oaie din stână. Aceasta poate fi recunoscută după căcărezele care sunt cât pumnul. Adeseori unii miei, înainte de Paşte au aceeaşi soartă. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce maţul mielului din care părinţii voştri fac cârnaţi este gros cât mâna unui culturist? Baţ sunt cei care se întorc acasă la sfârşitul zilei şi-şi bat nevasta pe motiv ca e urâtă doar cu două picioare şi nu are nici lână în cap (la oieri). La văcari motivul ţine mai mult de faptul că sunt defecte: au doi sâni cu câte un sfârc, când ar fi putut să aibă un singur sân cu mai multe sfârcuri. Un alt motiv este că nevestele de văcari au coarne mai mari decât vacile. Baţ nu au decât două cămăşi, cea „casual” cu care merg la munte cu oile şi cea „bună” de înmormântare pe care ocazional o mai iau şi când merg în târg să vândă oile încăpăţinate care nu stau capră. Când baţ se pun la somn îşi dau cămaşa jos fără s-o deschidă la nasturi (mecanismul de desfacere este prea complicat şi dacă se rupe vreun nasture vor trebui să aştepte până le vine rândul să coasă cu acul satului care se găseşte de obicei la preot sau primar. Mai mult de atât aţa subţire este şi ea o raritate aceasta găsindu-se doar la băieţeii neprihăniţi). Baţ dorm întotdeauna goi, experienţa ia învâţat că dacă ţii prea mult chiloţii (din piele întoarsă, de oaie) pe tine aceştia se lipesc şi nu mai pot fi daţi jos decât cu tot cu piele. Bărbaţii adevăraţi de la ţară put întotdeauna feminin (mirosul oii cu care au fost rămâne impregnat în cămaşă). Dacă nu au fost cu nici o oaie put a bălegar. Procesul de aranjare pentru a ieşi la ciobanotecă este unul destul de complex şi trebuie îndeplinit cu mare grijă. Etapele sunt următoarele: 1. Se ia spray-ul de muşte transmis din tată-n fiu şi se pulverizează peste mirosul de bălegar. Mirosul e fatal. 2. Aranjarea părului se face cu cărare pe mijloc sau într-o parte, fixativul fiind seul de oaie. 3. Gulerul cămăşii se ridică astfel încât dunga neagră de jeg să de-a o tentă de actor indian (a se vedea „O floare şi doi gradinari”). 4. Aceeaşi procedură se aplică şi la pantaloni. Aceştia se de-suflecă până ajung la nivelul gumarilor. 5. Gumarii se curăţă de noroi şi bălegar cu cuţitul din bucătărie...acela taie cel mai bine. Plecatul la ciobanotecă se face cu căruţa dar numai în cazul în care ai unde să priponeşti calul, pentru a nu provoca ambuteiaje pe uliţa satului. La intrarea în ciobanotecă se lasă la uşă orice furcă, sapă, topor, par rupt din gard sau făclie care ar putea da foc grajdiului în care se ţine dixtracţia. Muzica se ţine numai pe bază de dedicaţii, în condiţiile în care lautarul satului nu are acordeonul stricat. Lautarul satului este un om educat, cele patru clase ale sale vorbind de la sine. Baţ nu beau niciodată prea mult. Ei doar gustă din înghiţituri de pelican câteva sticle de alcool dublu rafinat, sau Săniuţa ...pentru cei înstăriţi. Curva satului este tot timpul prezentă la acest tip de mondenităţi ea prestând întotdeauna contra- cost, dar cu trecerea datoriei pe caieţel.
Bărbaţii adevăraţi de la oraş (b.a.o.) .....
migrează de obicei din zona Moldovei. Acesţia pot fi recunoscuţi după accent şi inevitabilul „tatuaş” pe dosul palmei cu numele de Maricica sau Jeana. Tot din aceeaşi specie fac parte şi cei mai negri (de supărare). Umblă în haite de câte 7-8 când se duc sau se întorc de la serviciu şi îşi reascultă în RATB melodiile telefonului jmeker pe care tocmai l–au cumpărat. În general creaturile din rasa bao sunt întâlniţi în şantier. Manifestarile cercopitece sunt cele evidente. Se leagă de toate fetele care trec pe lângă şantier cu replici de agăţat de genul: „Păpuşe, îţi trag şi io o cârje?”. Dacă nu primesc feedback aceştia se resemnează cerându-şi scuze politicos: „Fă, oricum eşti curvă şi nu ţi-aş da nici m...e, proasta dreacu”. Această replică este de obicei însoţită de o mai multe scărpinări în zona creierului din salopetă. Spre deosebire de baţ, singurele acte sexuale de care bao au parte sunt cele din wc-ul ecologic din şantier. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă cu miros de cacat. La terminarea actului, salopeta este un bun prosop, de aceea aceasta este tot timpul tare la mâneci şi în zona pubiană. Faţă de baţ, bao au constant 3 „flanele” pe sub salopetă, acestea fiind schimbate între ele prin rotaţie. Ce nevoie mai ai de calendar când flanelul se schimbă la Paşte şi la Crăciun? Un adev[rat bao poartă fes gros indiferent de anotimp. Folosinţa salopetei este multimplă după cum am văzut, dar ca şi vestimentaţie aceasta are un rol esenţial. În timpul serviciului este uniformă de lucru, la ieşirea în oraş este haină de oraş, iar noaptea este pijama. Bao put întotdeauna a picioare, nu transpiraţie..picioare. Un bao care pute a transpiraţie înseamnă că este nou pe şantier. Cizmele sunt încălţămintea cea mai des întâlnită la bao. Dacă un bao doarme fără cizme în picioare înseamnă ca acesta a fost jefuit în somn. Şeful de şantier este recunoscut după bocancii vechi din picioare şi casca de protecţie de pe cap.
Lucruri comune:
- Duşmanul baţ şi bao este însăşi apa, care devine şi mai periculoasa când este combinată neglijent cu săpun, fie el şi de casă. Această combinaţie folosită în doze constante poate duce la crăparea crustei de jeg pe care băţ şi băo o poartă drept lenjerie intimă.
- Atât baţ cât şi bao au, de mici păr pe ouă, care mai târziu formează un adevărat ecosistem, micuţii flocişori devenind peste ani stalactite. Liliecii şi pianjenii aciuaţi acolo ştiu de ce. Aerul irespirabil, lipsa luminii şi mirosul de se ridică pe cracul pantalonului de la soseta nespălată care între timp a devenit bocanc permit crearea de noi viruşi mortali precum „Diareea roşie alterată”.
