Acum câteva zile în timp ce ascultam nişte muzică imbecilă, personalitatea mea polivalentă şi plurilateral dezvoltată s-a hotărât să scrie despre purtătorii ilegali de creier pe care eu îi numesc stiinţific… manelari. Probabil cei care aveţi cam aceleaşi gusturi muzicale ca şi mine, mă veţi aproba când voi zice că romantismul versurilor de manele este echivalent cu cel al unei hârtii igienice folosite pe ambele părţi. Să nu mai vorbim despre poluarea fonică ce o împrăştie un ţambal dezacordat, o trompetă, nişte baterii si un personaj dubios care urlă de parcă este lovit cu ciocanul peste unghii. Toate acestea sunt adevărate jigniri pentru săracele note muzicale care trebuie să se suie pe portativ de câte ori le apucă dorul de creaţie pe aceste ipochimene ale societăţii pseudo-muzicale. Sincer, nu m-ar mira dacă la ei portativul nu s-ar deschide cu cheia sol, ci cu cheia franceză. Stăteam şi mă gândeam unde să încadrez aceste flatulaţii bucale şi cred că de ceva ani încoace şi-au găsit loc şi s-au cuibărit în categoria „Luau-ar dracului de cultură”. Oricum cântăcioşii cu inteligenţa îndoielnică nu prea ştiu să numere decât fanii şi banii de pe la nunţi şi botezuri, playback-urile făcute la aşa-zisele concerte şi cd-urile vândute la prostime.
Autopsia unei scremeri “geniale”
Copilul de Aur - M am indragostit de tine
M-am indragostit de tine
S-a intamplat ceva cu mine
Inima mea peste noapte
S-a impartit pe jumatate,
În primele două versuri rimele de genul “tine-mine” dau un ton de gravitate suferinţei de care suferă prostul care cântă. “M-am indragostit de tine/ S-a intamplat ceva cu mine” – Privind în transcendental autorul cântă despre cum a ginit el prima oară o prinţesă, exact când îi mijeau şi primii flocişori. “Inima mea peste noapte/ S-a impartit pe jumatate” – În strânsă relaţionare până atunci cele două atrii ale lui s-au despărţit de cei doi ventriculi când, la autopsie, la morgă într-o noapte lui Ciomu I se făcuse poftă de muşchiuleţ ţigănesc.
Niciodata n-am pus suflet,
Pentru cineva
M-am iubit numai pe mine,
Toata viata mea
Ma gandeam ca e mai bine,
Daca ma feresc
S-a pun suflet in iubire,
S-a ma-ndragostesc.
“Niciodata n-am pus suflet/ Pentru cineva” – autorul behăie cu evlavie despre relaţia strânsă pe care o avea, de mic, cu portofelele din tramvaiul 32. “M-am iubit numai pe mine/ Toata viata mea” – primele destăinuiri erotice. Pe scurt ne spune cum se iubea el singur în colţul cortului făcând scurtă după scurtă. Acesta este izvorul care atestă şi prima apariţie a sintagmei “fără număr, fără număr”. Mergând pe această linie am putea deduce că interpretul avea coşuri pe meclău şi o dreaptă foarte puternică. “Ma gandeam ca e mai bine/ Daca ma feresc/ S-a pun suflet in iubire/ S-a ma-ndragostesc” – de mic copilul s-a dovedit a fi unul de aur, un mic geniu care deosebea binele de rău dovadă că şi-a dat seama că “laba is bad” şi că ar fi bines ă se ferească de restul clanului pentru că aceştia nu-I vor întelege sentimentele distincte faţă de el însuşi.
Dar ai facut tot ce-ai facut,
Ai pus ceva intr-un sarut
De mai facut s-a te iubesc
Atat de mult
Mai târziu deşi nu avea încă buletin a căzut pradă iubirii după ce prima lui dragoste s-a rujat. Misterioasa iubire era chiar din casă. Fără să dea prea multe detalii se poate deduce faptul că dragostea lui era iapa din sufragerie care lasată nesupravegheată a sărit accidental şi fără voia ei cu curul în puţulica pofticioasă a personajului nostru. După un futai sănătos tănărul s-a dat jos de pe scăunel şi a început să scrie nişte versuri, poate chiar acestea.
P.S. Dacă acest text a fost citit de vreun fan înfocat al lui Guţă sau al lui Adi Minune sau alţi manelozauri şi am primit înjurături pentru cele scrise înseamnă ca mi-am atins scopul.
Porcăria asta imbecilă de text este un pamplet şi trebuie luat ca atare.
