Of, Doamne! Chiar mi-a fost dor de traiul la ţară aşa cum îl ştiam de mic şi prost. În câteva zile de mai mi-am retrăit o parte din amintirile mele cretinoide.
Mersul cu cotiga
După ani buni de zile am mers din nou cu cotiga (limuzină de ţară cu tracţiune animală) prin praful uliţelor negru-vodene de prin marginea satului. O parte din această experienţă chiar a fost dureroasă, avand în vedere că scaunul pe care stai în cotigă este de fapt o scândură pe care-ţi tăbăceşti curul până ajunge pielea cauciuc de roată spate de tractor. Am avut parte până şi de amintirile olfactive oferite de Puica, măgăreaţa noastră. Ce poate fi mai frumos decât mersul în spatele unui animal băşinos? Hmmmm, mirosul de lucernă mestecată, ingurgitată şi apoi căcată sau băşită din mers.......Life’s good!
Cel mai basinos magar
Descărcatul bălegarului
Cred că am uitat să vă spun că am plecat la plimbare cu cotiga pentru a duce gunoiul (bălegarul) la marginea satului.
Când m-am dat jos din cotigă am avut „plăcerea” să observ că sunt ud la cur. Am crezut că m-am aşezat pe ceva lichid în cotigă. Neeeaaaah!!! De la atâtea zdruncinături mi-am spart ouale sub greutatea curului mare şi păros. O a doua bucurie de care ai parte când mergi cu cotiga este că ai ocazia să aduni praf în dinţi până se face noroi pe gingii. Uitasem senzaţia asta aşa că la început m-am apucat să mestec ce strânsesem în dinţi şi pe gingii, crezând că am gumă. Singura diferenţă între ce mestecam eu şi Orbit este că pasta din gura mea nu are zahăr. În fine, pentru descărcatul bălegarului ai nevoie de o furcă. Eu aveam. Una cu un dinte lipsă. Şi dacă eşti la fel de prost ca şi mine când descarci arunci bălegarul contra vântului dar cu aşa prostie încât o parte din el să-ţi vină în ochi.
Catre groapa de gunoi
Casa bătrănească
De când au murit bunicii mei casa a rămas în paragină aşa că dacă râgâi când eşti în ea rişti să cadă peste tine. Singurul lucru la care mai foloseşte casa este găzduitul unei mici familii de şobolani, într-o cameră şi câteva chestii bătrâneşti. Îmi aduc aminte când casa asta era înconjurată de caişi iar eu cu verişorii mei făceam „antrecere” cu pisicuţii curţii pe rândurile viţei de vie. Acum, ce era o dată o vie destul de mare s-a micşorat şi în locul ei au apărut un wc şi o mică plantaţie de căpşune. Dacă aţi ştii ce gust bun au căpşunele care-şi trag hrana de zi cu zi din pământul e înconjoară haznaua! Cât am stat acasă nu m-am putut abţine să nu mănânc o mare burtă de căpşune, după care au venit şi consecinţele. Din cauza durerilor de stomac nu am stat mult în travaliu sau chinurile facerii şi am şi fugit la wc să nasc un manelar sau Emo kid.
Animăluţele curţii
Cel mai mândru sunt de „piticuta” mea Kitty şi cei doi căţei, Nicky şi Ălălaltu’. Pisi este o atletică mai ales după ce a făcut 3 pisoi care acum sunt la cerşit prin alte curţi din împrejurimi. Nicky este un pseudo-căţel de talie mică dar care are spirit de rotweiller. Ălălaltu este un tomberonez imperial care în loc să latre infractorul fuge dând din coadă să-l lingă-n palmă.
Nicky si moaca lui de rotweiller
