Ca in fiecare zi din viata mea de cacat merg la serviciu cu RATB-ul. Azi, Dumnezeu si-a pogorat privirea asupra mea si cum transpiram eu ca porcul in statie aud o voce care spune: e timpul sa mergi si tu cu un autobuz cu aer conditionat! Si se facu voia Domnului. In statie veni un 335 care avea si a.c-ul de rigoare. Se umple autobuzul prind si eu un loc frumusel la geam, imi parchez vesel bucisoarele flasce pe scaunul de plastic si astept nerabdator ca un copil cretinoid sa vina suflul rece spre mine. Vine suflul rece...al unui grasan care grohaia incercand sa se puna langa mine, suflu imbibat in tutun ieftin cu aroma de ragaiala alcoolizata. Trec peste momentul “romantic” savurat cu incetinitorul si revin la vechea mea dorinta: A.C.-ul!
Intre timp autobuzul ajunge in urmatoarea statie, la Posta Titan, unde, de obicei vezi babele cum isi iau avant de pe scarile sucursalei BCR pentru a se infige in RATB. In fine, se umple si mai tare autobuzul, cei care stau in picioare se “sardelizeaza” de tot si ajung pana la urma la o forma definita de bete de chibrit in cutie. Se inchid usile si incep sa simt aerul rece cum imi bate in sfecla.
Creierul meu care deja se imputise in cap de caldura isi revine la marimea naturala de miez de nuca si incepe sa se gudure in zona interpavilionara. Eram bucuros, dumnezeu ma iubea in azi, mergeam la munca fara nici un subiect de prezentat in sedinta, ascultam Rammstein cu evlavie cand “grohaila” din dreapta ma bate pe umar cu o rugaminte umila: Domnu’ nu deschidem si noi geamul ca ne coacem aici? ... cu respectul pe care-l port creaturilor bipede si pentadactile mai grase decat mine i-am replicat: Pai si cu aerul conditionat ce facem dom’le? Se uita la mine o secunda, realizeaza cat este de prost, undele lui tahionice transmit mesaje ascunse cu continut pornografic legat de mama, isi cere scuze si se intoarce treptat: mai intai capul (craniul), apoi gusa se taraste pe pieptul tzatzos pana ajunge chiar sub falci iar la final si valurile de sunca de sub tricou se linistesc si ele.
A doua statie. Urca un mos flasc cu piele atarnand pe el care transpira ca o curva la prima spovedanie. Se indreapta fulger spre geamuri deschide vreo doua asa cat sa simta el ca tot curentul ii trece prin camasa inchisa cu un singur nasture si cat sa simtim si noi mirosul de canal de la subsoarele lui. Dupa ce fute toata clima din autobuz cu caldura venita de afara tipa la sofer: Da bah tampitule drumul la aerul conditionat!
