Cred ca zilele trecute a avut loc un concurs de poezie tinut intre pârnăiasi. Intre doua madulare vanjoase primite in colon, unii din ei au mai si compus poezii. Cu totii stim ca fara poezie viata e pustiu....mai ales in puscarie. am ales sa va prezint cea mai ciment-armat poezie si nu ma refer la versuri de genul: poezie, poezie puta mea e de hartie/ daca ar fi de ciocolata mi-ar manca-o fetele toata. Ce vine in continuare este eminescianism pur:
In prima strofa poetul-ocnas isi exprima una dintre cele mai mari dorinte ale sale, sa se intalneasca cu lucerna. Si sa o traga...in coasa, sa-i rada cand o taie.
„Mi-e dor să mă întorc acasă
Printre acei pe care-i iubesc,
Mi-e dor să trag din nou la coasă
Să te-ntâlnesc, să îţi zâmbesc.
In a doua strofa vrea sa simta din nou roua diminetii cand merge sa se cace la wc-ul din fundul gradinii. Evident in drumul spre tauleta, vrea sa mai simta si basinile oilor. Mirosul de oaie este cunoscut ca un afrodiziac veritabil. Tragand in piept aer de oaie cu lana nespalata simti nevoia sa mergi napoi in casa, dupa ce te-ai cacat, sa mai faci un copil cu nevasta-ta chiar langa ailalti plozi care dorm langa voi pe patul facut din saci de paie vechi.
Mi-e dor să umblu prin grădină
Călcând prin roua dimineţii,
Să simt venind miros de stână
Şi încă o dată pulsul vieţii.
In a treia strofa deja omul viseaza si la o amanta, nevasta lui Gheorghe din vecini. Cu care inhama caii la caruta cu roti de cauciuc si gonesc in lume, ca Bonnie și Clyde, cu soarele in spate. Simt cum autorul isi imagineaza pe mandruta lui cu pletele in vant, in dreapta lui, in decapotabila rurala, in timp ce el tine cu tarie haturile cacului batran, subnutrit si extenuat.
In a treia strofa deja omul viseaza si la o amanta, nevasta lui Gheorghe din vecini. Cu care inhama caii la caruta cu roti de cauciuc si gonesc in lume, ca Bonnie și Clyde, cu soarele in spate. Simt cum autorul isi imagineaza pe mandruta lui cu pletele in vant, in dreapta lui, in decapotabila rurala, in timp ce el tine cu tarie haturile cacului batran, subnutrit si extenuat.
Să înham caii la căruţă,
Nerăbdători scurmând pământul,
Cu tine n-dreapta mea mândruţă
Să-i alergăm, iute ca vântul.
La mijlocul poeziei i se face dor si de babele pe care le-a violat si nu le-a placut (‘tu-le-n gura de babe) sa le impace cu gandul ca a fost hormonul de vina si sticla de tuica pe care a baut-o la Gheorghe, ala caruia ii fute nevasta.
Mi-e dor şi de aceia care,
Nu le-am fost uneori pe plac,
Cât mai e timp, le cer iertare
Şi le-n-tind mâna, să-i împac.
De aici urmeaza partea in care ne povesteste pentru ce a facut el puscarie. Interpretarea e la final pentru ca nu vreau sa stric la piece du ressistence:
Mi-e tare dor de tine mamă
Şi de privirea ta blajină
Mi te-amintesc ca pe-o icoană
Pe unde eşti, să-ţi cerşesc milă.
E-aşa frumos la mine acasă,
O casă simplă, ca-n poveşti
Mi-e dor să stăm cu toţi la masă
Sfioasă tu, să ne serveşti
De-aş fi sărbători acasă,
Doamne! De sărbători de-aş fi,
Te-aş cere să îmi fii mireasă,
Să-mi umpli casa de copii”.
Deci nu stiu cati din voi ati inteles ce am inteles si eu din strofele astea, dar finalul este bestial. Asta vrea s-o futa pe ma-sa, s-o ceara in casatorie, sa-i umple ograd de plozi care stau vara murdari in batatura cu un mar muscat in gura, plin de bale si tărână.
