Inmormantarea la romani a devenit un spectacol grotesco-amuzant avand in vedere cutumele noastre transmise din baba-n baba, pe cale orala gandita anal. Astfel ca, pe masa pe care de obicei se manca, in ziua inmormantarii zace mosul intins in cosciug cu o tenta de gri-mov, imbracat in costumul pe care-l lua numai duminica la targ cand mergea in fiecare saptamana la inceput de luna. In jurul mesei, evident nevasta si cateva bocitoare profesioniste platite sa tina isonul de oracaieli. Mai jos, la nivelul mesei, boraceii defunctului stau legati de fusta mamei spalati si ei pentru prima oara in acea luna, ba cu un pumn in gura, ba cu un deget in nas si privesc muma cu behaie. Nevasta de obicei isi interogheaza post mortem sotul prin intrebari sacaitoare de genul: “Goooguuuleeeee, unde te-ai dus tu Goooguuuleeee?” (de parca n-ar stii ca s-a dus dracu’) sau „Cuiiii ma lasii tu, Gooooguuuleeeee?” (Ma-tii care m-a bagat in pamant – parca ar raspunde Gogu) sau „De ce ai plecat Goooguuuleeee?”. Astea-s doar cateva intrebari de cacat puse de vaca plangacioasa. In acest timp popa parca ii face in ciuda cantand: „Isus a inviat din morti/ Cu moartea pe moarte calcand/ Si celor din mormiteeeee/ Viata daruind”.
Totodata boracii se prind si ei ca ma-sa chiar plange si parca unuia din ei i se mijeste o lacrima la colt de ochi. Intinde grimasa gurii cu colturile in jos, isi trage inapoi in gat mucii isi ia avant si incepe si el sa planga. Unuia din unchi, i se face mila si ridica alt borac al lui frac-su sa-si vada o ultima oara tatal cum sta intins in timp ce restul stau in picioare. Fiind la capul tatalui si nestiind ce se petrece asta micu’ din bratele unchiului da sa ia un ban de pe ochii tatalui sa-l bage in gura, moment in care popa incepe sa rada si slujba se duce dreacu cu tot cu cadelnita care i-a scapat popii din mana.
Pentru ca este o casa taraneasca, iar inmormantarea este la sat a venit in curte toata prostimea sa-l mai vada o data pe Gogu, om harnic si apreciat de altfel. In timp ce aia din casa plang pe versuri cu laitmotivul „Gogu”, cei de afara se intreaba ce vom cioflai la pomana. Acesta fiind un event monden la tara, babele critice desavarsite apreciaza negativ cum canta fanfara venita la mort. Practic organizarea le lasa reci pe babe, mai ales ca acestea fac comparatie cu inmormantarea lui Gheorghe. La acesta nevasta chiar a avut grija de pomanagii.
Se pleaca din curte spre groapa. Cum este datina, mortul se incarca intr-o caruta trasa de un alt bou basinos in timp ce familionul plange. La fiecare rascruce de drumuri cortegiul se opreste si cateva micoze nucleare sub forma de babaciuni arunca bani marunti pe care prostimea minora a satului isi rupe picioarele sa-i ridice din tarana. Ajunsi la tzintirim, se descarca marfa, in timp ce ”tomb rider-ii” autohtoni deja isi fac planuri cu banii pe care-i vor gasi asupra mortului dupa ce pleca cortegiul. Popa isi incepe din nou solo-ul la cadelnita, in timp ce-l roaga pe D-zeu sa-l primeasca si pe mort in Imparatia Sa. Cerul se intuneca si incepe sa ploua. De printre babe se aude si concluzia legata de ploaie: ”Il plange ingerii, fa! Il trage pamantul, se vede. Sper sa nu ude pilaful”.
