marți, 22 iunie 2010

Cat de fragila este viata si ce valoare are

NU mi-am imaginat niciodata cat de fragila este viata asta sinistra pe care o avem, cat de vulnerabili suntem la prostia cretinilor care ne inconjoara. La un moment dat, esti in masina cu prieteni, rude, razi, glumesti si in secunda urmatoare un imbecil care conduce un mastodont pe 18 roti, te loveste fatal dupa ce intra pe contrasens pentru ca dobitocul s-a angajat intr-o depasire pe care n-o putea face. Ai murit! Cei cu care erai in masina sunt in spital se lupta si eu cu moartea. Singurul lucru de care-i pasa soferului de tir, acum este sa nu faca puscarie pentru ca judecatorul ii va distruge viata cu sentinta pe care o va da.
Cred ca putin ii pasa ca tu, ala cu capul strivit, intre fiarele propriei masini si tirul lui, ai lasat in urma o sotie, un copil nou nascut frati, surori si parinti distrusi de tragedie.

Gandind la un alt nivel, nu l-as baga in puscarie pe acel sofer. I-as lua carnetul pe viata, sa nu mai urce cat o tria intr-o masina, decat daca este dric. In schimb, l-am pune pe unul din membrii familiei lui sa plateasca pentru greseala lui: ori sa moara in locul lui, ori sa zaca inchis intr-o celula de doi pe doi si sa nu vada lumina soarelui decat la apus.

Ce isi merita un nenorocit care mergand pe principiul „ca eu oricum nu patesc nimic in cabina de tir pot sa fac ce vreau pe strada”?

Sursa foto: Cuget Liber

    

miercuri, 16 iunie 2010

Sfarc-shit-ul Ceausestilor




Ati visat vreodata sa stiti cum au murit cu adevarat Ceausestii? Daca da, acum aveti ocazia. O „carte incitanta” numita „Sfârc-shit-ul Ceausestilor”, rezolva enigma mortii vecinilor de la 4, ai marelui scriicios Rigore.

Cartea este țeapană rau, mai ales daca o cititi din scoarta-n scoarta. Limbajul de lemn folosit denotă Adevarul suprem. Autorul isi pune in valoare esenta tare a limbajului, molfaie cuvintele si apoi scuipa rumegus, care transpus in interviuri se transforma intr-un deliciu nesatios pentru termitele devoratoare de inutil.    

Cartea face parte dintr-o trilogie mult asteptata de rumuni, partea a doua, „Sfarsitul Adevarului” fiind asteptata anul viitor, in timp ce ultima parte „Sfarsitul Ecrivatului” sau „Rigore Mortis” va iesi pe piata oricand, oricum pe nimeni nu intereseaza.


Rigore a ramas in mintea cititorilor fiind primul care l-a prins pe dumnezeu de picior si a transmis in direct, de la fata locului, ca acesta miroase a petrol. Mai tarziu demersul jurnalistic a ajuns mai sus, atunci situatia a devenit una de cacat.  

joi, 10 iunie 2010

Cum l-am cunoscut pe Iisus - partea I



Cand l-am cunoscut pe Isus zacea intr-o rână la umbra unui maslin cu capul pe o piatra si o sticla de sake langa. Sforaia. I-am dat un sut in cur de era sa-mi rup sandaua pe care o aveam in picior. Era suparat ca tocmai fusese concediat de la tamplarie. Facea scaune pentru Ikea. Din cauza caldurii eu ma iritasem la oua asa ca am hotarat sa-mi asez hoitul langa el sa ne bucuram amandoi de racoarea  maslinului. S-a intors si el cu fata in sus si a inceput sa se zgarme in buric. Avea rumegus de la ultimul scaun pe care-l facuse. NU vi-l inchipuiti ca fiind un tip costeliv, tras la fata ca tapul la ...coarne. Isus era un baiat rotofei, mai buhait spre purcelus asa. Se vedea pe el ca nu-si permite haine de la Lee Cooper, il cam dadea de gol toga de in, murdară de sos de rosii si pata maro din dreptul curului (pe adunci inca nu aparusera chilotii de la Botezatu). Din cauza manecilor lipsa de la toga i se vedea tatuajul cu o cruce pe care scria mare: „Tata iarta-ma ca nu stiu ce fac...cu mana asta!”. 

Era un tip destul de amuzant. Naivitatea lui il facea asa. Traia cu impresia ca tac-su este Dumnezeu. Avea tot timpul cu el o carte mai grosuta cu o cruce pe ea, in care, dupa cum spunea el, se gasesc invataturile tatalui sau. L-am rugat sa o desfaca sa-mi citeasca si mie ceva. Bucuros a deschis cartea groasa si scos din ea primul numar din Rahan – editia princeps – din care a inceput sa-mi citeasca. Mi-a povestit de prima sa minune. Cum vindecat un manelist de otita, facandu-l surd. Dupa cateva ore petrecute impreuna ne-am despartit, dar nu inainte de a-mi arata involuntar coaiele si vergeturile cand s-a ridicat de langa mine.      

marți, 8 iunie 2010

Care este punctul maxim al unei relatii?




Zilele trecute cand circulam intr-unul din cuptoarele RATB-ului si simteam cum imi transpira creierul, simturile mele ascutite s-au mai lovit de ceva – o rasina! In fata mea un cuplu, care se lingeau mai rau decat niste oi care au descoperit drobul de sare. In spate, o familie tipica de romani imbecili, un el gras, mai gras decat mine, o ea, femeie tipica de H2oK (Apaca – pour les connaisseurs) si doi plozi – dupa comportament, cretinozauri in devenire...dar ei inca nu stiau acest lucru.

In fine aberez, asta m-a facut sa-mi dau seama de seriozitatea unei relatii. Ma gandeam: care este momentul in care iti dai seama ca ai ajuns la maturitatea unei relatii sentimentale? Evident nu dupa primul sarut, ca ala nu este decat un „sample” – este si cel mai bun pe care-l vrei primi vreodata! Dupa prima partida de sex? In nici un caz, aia este doar pentru a testa terenul si a vedea fiecare ce va poate capul si cat de perversi sunteti! (numai un tampit sau o tampita are vrea sex anal din prima – acest exemplu nu este valabil si pentru homosexuali). Nici macar dupa ce va veti cunoaste parintii nu se pune, pentru ca daca privim relatia voastra ca o un titlu pe bursa, soacrele reprezinta volatilitatea pietei. 

Relatia ajunge la un punct maxim atunci cand trageti primele basini in intimitatea casei voastre si pe nici unul nu va deranjeaza mirosul. Basina este aia care batatoreste stabilitatea relatiei! In momentul in care stati la televizor sau la un film si el sau ea partzaie iar celalt nu reactioneaza puteti desface sampania! Ce e mai frumos decat sa ai mirosul de basina prins de parul din nas si sa te uiti la ea si te gandesti ca nimic nu-i mai frumos de atat? 

Despre eu

Fotografia mea
Cel ce este fără de pacat să arunce primul comentariu.