joi, 26 februarie 2009

S-a inchis ziarul Compact



Gaaaataaaaaaaaa! A zburat puiul cu ata pentru toti mosii imbecili care se inghesuiau dimineata la standurile Compact sa ia cat mai multe ziare. Ziarul s-a inchis, au anuntat azi oficialii nostri. Imi pare rau pentru colegii nostri dar nu ma pot abtine sa nu le dau o muie grasa carnatilor octogenari care faceao cozi poate doar doar or prinde si ei o caruta de ziare in care sa-siu inveleasca branza (a carei provenineta nu o spun). Sa vedem acum cu ce se mai sterg la cur, toate babaciunile flashte in conditiile in gare gata cu hartia, apa nu o consuma sa nu vina mult intretinerea si cu mana nu se pot sterge ca le tremura si se mozolesc peste tot. O sa vedem din nou prin metrou , mosi cu gaturile lungite care belesc ochii la vecinul cu ”Libertatea”. Recomand babaciunilor pe aceasta cale sa tina tot timpul in baie o carpa uda sau un fular ud cu care sa se stearga la cur dupa ce se caca. Si sa-l foloseasca pana se face tare ca un par.

vineri, 20 februarie 2009

Romani cu bun simt in trafic



Zilele trecute mergeam ca orice sclav modern la serviciu (unde imi face placere sa muncesc cu dragoste si daruinta – daca citeste vreunul din sefi). Scaunul din stanga mea liber. La un moment dat in viata mea de cacat, se face intuneric in autobuz, se aude un scartait de fiare contorsionate, autobuzul se lasa intr-o parte si deodata ma trezesc lipit involuntar cu botul de geam. Se asezase langa mine mama suncilor ambulante.

O creatura a noptii la fro ‘jda ani care isi facuse rochie dintr-o uriasa panza ce inainte era panou publicitar pe blocuri. In fine nu aici vroiam sa ajung ci la faptul ca la urmatoarea intersectie doi imbecili cu carnet de conducere si implicit Dacii s-au ciocnit. S-au dat amandoi jos din roabe si au inceput sa faca schimb de replici care implicau mame, copiii, maimute, si o caruta de organe genitale, toate indesate in gurile si cururile celor doi. Asa am inceput sa-mi imaginez cum ar fi sunat toata „discutia” dintre cei doi dar la un nivel mai elevat dar care sa implice si maruntaiele neamurilor celor doi:

- Stimate domn, as dori pe aceasta cale sa imi introduc organul reproductiv in orificul bucal pe care-l detineti de la nastere, pentru ca sunteti un cretin care nu stie sa tina volanul in mana. Imi puteti spune, unde organul reproductiv al sotie tatatul dvs ati invatat sa conduceti cu atata maiestrie?

- Domnule, vreau sa va agresez mama in toate pozitiile prezentate in Kama Sutra, in asa fel incat sa nu mai faca niste plozi inapti ca dumneavoastra.

- Domnule dati-mi va rog adresele cimitirelor unde sunt ingropati toti mortii mamei dvs, pentru a putea sa-i sodomizez pe toti de la maimuta pana in contemporan.

- Ooooo sunteti foarte grijuliu, dar daca nu va deranjeaza as dori sa merg la mormantul mamei dvs, pentru a-i satisface sexual crucea plouata si batuta de vant, unde se caca caprele vecinilor cimitirului dupa ce cioflaie iarba.

- Va multumesc pentru candoare dar ma simt obligat sa va rog sa mergeti acasa, sunati la usa luati un numar si asteptati sa va vina randul sa intretineti relatii sexuale cu propria sotie care este prostituata cartierului dvs. Totodata, as dori sa-mi tarai testiculele prin coliva dvs, din bomboana in bomboana si din lumana in lumanare pana reusesc sa le sting pe toate.

- Domnule fiti amabil ca de acum inainte sa ejaculati precoce, puneti-va o „caciulita” pe cap, bagati copilasii acolo, apoi loviti-o cu brutalitate de toti peretii ca mai apoi dupa ce ajung la sotia dvs si se nasc sa va puteti lauda ca seamana cu dvs...batuti in cap.

- Va multumesc pentru aceste cuvinte candide, si nu-mi ramane decat sa va doresc un drum bun spre directia „La dreacu”.

- Sunteti un amabil! Va rog dispareti in micul meu organ genital. O zi cat mai placuta!

marți, 17 februarie 2009

Inmormantarea la rumuni



Inmormantarea la romani a devenit un spectacol grotesco-amuzant avand in vedere cutumele noastre transmise din baba-n baba, pe cale orala gandita anal. Astfel ca, pe masa pe care de obicei se manca, in ziua inmormantarii zace mosul intins in cosciug cu o tenta de gri-mov, imbracat in costumul pe care-l lua numai duminica la targ cand mergea in fiecare saptamana la inceput de luna. In jurul mesei, evident nevasta si cateva bocitoare profesioniste platite sa tina isonul de oracaieli. Mai jos, la nivelul mesei, boraceii defunctului stau legati de fusta mamei spalati si ei pentru prima oara in acea luna, ba cu un pumn in gura, ba cu un deget in nas si privesc muma cu behaie. Nevasta de obicei isi interogheaza post mortem sotul prin intrebari sacaitoare de genul: “Goooguuuleeeee, unde te-ai dus tu Goooguuuleeee?” (de parca n-ar stii ca s-a dus dracu’) sau „Cuiiii ma lasii tu, Gooooguuuleeeee?” (Ma-tii care m-a bagat in pamant – parca ar raspunde Gogu) sau „De ce ai plecat Goooguuuleeee?”. Astea-s doar cateva intrebari de cacat puse de vaca plangacioasa. In acest timp popa parca ii face in ciuda cantand: „Isus a inviat din morti/ Cu moartea pe moarte calcand/ Si celor din mormiteeeee/ Viata daruind”.

Totodata boracii se prind si ei ca ma-sa chiar plange si parca unuia din ei i se mijeste o lacrima la colt de ochi. Intinde grimasa gurii cu colturile in jos, isi trage inapoi in gat mucii isi ia avant si incepe si el sa planga. Unuia din unchi, i se face mila si ridica alt borac al lui frac-su sa-si vada o ultima oara tatal cum sta intins in timp ce restul stau in picioare. Fiind la capul tatalui si nestiind ce se petrece asta micu’ din bratele unchiului da sa ia un ban de pe ochii tatalui sa-l bage in gura, moment in care popa incepe sa rada si slujba se duce dreacu cu tot cu cadelnita care i-a scapat popii din mana.

Pentru ca este o casa taraneasca, iar inmormantarea este la sat a venit in curte toata prostimea sa-l mai vada o data pe Gogu, om harnic si apreciat de altfel. In timp ce aia din casa plang pe versuri cu laitmotivul „Gogu”, cei de afara se intreaba ce vom cioflai la pomana. Acesta fiind un event monden la tara, babele critice desavarsite apreciaza negativ cum canta fanfara venita la mort. Practic organizarea le lasa reci pe babe, mai ales ca acestea fac comparatie cu inmormantarea lui Gheorghe. La acesta nevasta chiar a avut grija de pomanagii.

Se pleaca din curte spre groapa. Cum este datina, mortul se incarca intr-o caruta trasa de un alt bou basinos in timp ce familionul plange. La fiecare rascruce de drumuri cortegiul se opreste si cateva micoze nucleare sub forma de babaciuni arunca bani marunti pe care prostimea minora a satului isi rupe picioarele sa-i ridice din tarana. Ajunsi la tzintirim, se descarca marfa, in timp ce ”tomb rider-ii” autohtoni deja isi fac planuri cu banii pe care-i vor gasi asupra mortului dupa ce pleca cortegiul. Popa isi incepe din nou solo-ul la cadelnita, in timp ce-l roaga pe D-zeu sa-l primeasca si pe mort in Imparatia Sa. Cerul se intuneca si incepe sa ploua. De printre babe se aude si concluzia legata de ploaie: ”Il plange ingerii, fa! Il trage pamantul, se vede. Sper sa nu ude pilaful”.

miercuri, 11 februarie 2009

Jurnalistii care scriu cu picioarele si gandesc cu curul

Cand credeam ca nu voi gasi ceva mai tare “hidrocentralele eoliene” sau cele pe “carbuni si lemne” a aparut un alt mare jurnalist cu niste dude criminale. Nu spun, si eu am momente cand scriu prost si nedocumentat (fapt care poate fi dovedit de fostii mei sefi :D) dar baiatul in cauza este un guru al prostiei, avand in vedere cele trei articole ale sale pe care le voi da exemplu. Asa ca: “Va rog, veniti de luati LUMINA!”

N-o sa-i dau numele “specialistului” in asigurari si comunicatii in schimb va spun ca este de la Gardianul. In parte nu este vina lui cat a sefilor care au permis ca astfel de articole sa intre cap de ziar. Sper din tot sufletul ca asiguratorii Allianz Tiriac, Generali si cei din telefonie mobile sa-l dea in judecata de respectivul pentru ca scrie niste prostii de-o “graviditate” rara.



Voi incepe cu cel mai recent articol al maestrului in jurnalism in care spune si citez “In 12 august 2008, familia Ivan din Bucuresti sufera o avarie relativ minora la una din roti si la articulatiile aferente, asa cum se intampla frecvent pe strazile pline de gropi din Capitala”. Ma simt ca un magar in ceata si oarecum sarac. Familia mea nu a avut niciodata roti daramite articulatii aferente. Ma intreb oare cate presiuni atmosferice de basini avea in cap autorul cand a scris despre rotile familiei Ivan? Oare rotitele din capul redactorului respectiv se invart? Mai functioneaza? Mai departe, recidiveaza cu o duda “estraordinara” legata de “franciza” la asigurarile Casco.

Stimate domn, bai baiatule, prietene cu capul francizat manelistilor este o mica-mare diferenta intre “Franciza” si “Fransiza” despre care ar fi trebuit sa stii tu. Deci sa-ti explic asa ca la curul calului sa intelegi si tu. Franciza este un magazin KFC sau Starbucks in Romania, pentru “ca compania” mama din America le-a dat voi la niste oameni de aici sa-I foloseasca brandul. Iar “fransiza” este atunci cand asiguratul imparte paguba cu asiguratorul. Adica in cazul tau Allianz a pus fransiza de 100 de euro pe polita aia de asigurare.



Nu vreau sa intru in detalii pentru ca stiu ca nu ai procesorul puternic si nu vreau sa-ti ia foc mai ales ca nu ti se mai invart rotitele la ventilator. Asta ca sa nu mai spui ca anumite companii de asigurari au “francize ascunse” prin articolele tale de cacat. Repet: de cacat!!!! Nu de alta dar tind sac red ca despre asigurari si IT&C mai stiu si eu cate ceva. Nu multe dar sigur mai multe decat tine si cei cu care ai scris in colaborare articolele.



NU vreau sa se inteleaga ca iau apararea companiilor de asigurari, dar cand vad atata prostie (intr-un ziar la care am lucrat si cu care am colaborat foarte bine) parca ma face sa ma simt ceva mai bine.

Inca o demostratie ca baietesul face parte cateodata din categoria reptilelor “gaozaurus rex”, specie de cremwursti care gandesc cu curul. Imediat cand a aparut subiectul cu portabilitatea pe comunicatii. Jurnalistul apare si spune ca portarea unui numar nu este de fapt gratuita cit e costa cacalau de bani sa treci la o alta companie. Ce nu stie “meseriasul” este ca fiecare contract de telefonie ar clause prin care ti se cer daune daca “termini” contractul mai devreme decat este prevazut. Si incepe el sa abereze pe cat costa sa te portezi de la companii precum Vodafone sau Zapp (nu sunt fan companii telefonie) dar din nou scriiciosul se duce-n balarii cu textul.





Aveti poze la fiecare exemplu dat, asa ca v alas sip e voi sa va delectati cu “maiestria” jurnalistica a unora.

miercuri, 4 februarie 2009

Basiti romani, basiti cu spor!



Dragi basinosi si basinoase ati visat vreodata sa mergeti cu RATB-ul si sa flatulati fasaite dupa bunul plac? De acum acest vis se poate implini cu ajutorul produsului celor de la Garment Guard. Acestia au inventat un dispozitiv patrat care se lipeste pe chiloti si neutralizeaza mirosurile de basini, din pacate nu si zgomotul. Deci peticul se pune pe chilot exact in dreptul gaurii curului, stiti voi acolo unde aveti si petele maro. Produsul se numeste „Subtle Butt” si vine echipat in pachet de cate 5 petice. La fete este un pic mai greu pt ca nu prea ai cum sa pui peticul pe sforicica, asa ca mare schimbare la ele nu prea este. Plus ca, ce mai conteaza pe o ata alba de 10 cm, 2 cm maro? Inca nu stiu cat o sa ne coste carpele anti-basina, in schimb stiu ca eu nu o sa-mi iau. Nu am nevoie de filtre la teava de esapamant mai ales dupa cate am indurat in autobuzele bucurestele. Poate o sa cumpar doar sa-mi pun cate doua pe nari. Potrivit specialistilor, daca umpleti peticul de cacat, acesta este semnul ca tre sa-l schimbati. Apropo, dispozitivul isi pierde mai repede din valabilitate daca flatulatiile sunt si cu stropi. Aviz mancatorilor de oua si varza cu iaurt si bere.

duminică, 1 februarie 2009

Ziua Internationala a Zonelor Umede



Maine este Ziua Internationala a Zonelor Umede prin conventia de la Ramsar, semnata in 1971 la Iran. Prin urmare, fac un apel catre toti barbatii si sarbatoriti asa cum trebuie, chiar daca va trebui sa va mozoliti un pic la bot. In principiu, aceasta zi se sarbatoreste in stil traditional cu ceapa si peste, alimente care sunt consumate tot de barbati.

Cutumele sunt simple se incepe inca din aceasta seara, cand imediat dupa ora 00.00 barbatul trebuie sa se posteze la intrarea in zona umeda si sa presteze. Timpul de umezire a zonei poate dura si pana la 15 minute, dar nu mai mult pentru ca din cauza curentilor de aer rece, ar putea fi afectate maselele barbatului. Dupa ce partea incipienta a ritualului a fost terminata, barbatul tre sa stinga lumina, sa scoata ornitologul si sa plece in cautarea pasaricii, din zona umeda.

Atentie! Sunt si unii ornitologi fara simtul gaurii care intra in zona umeda prin spate. Aceasta este o zona periculoasa, fiind identificata dupa noroiul moale de culoare caramizie. Daca nu este protejat de un costum special de latex, ornitologul poate suferi daune ireparabile mai ales daca zona noroiasa explodeaza, declansand o viitura de proportii.


Daca printre barbati exista si incepatori acestia pot incepe Ziua Internationala a Zonelor Umede cu o pestera virgina pe unde nu a mai calcat omul. Pas cu pas, barbatul tre sa deschida slitzul si sa dea frau liber micutului speolog. Vigilenta acestuia tre sa fie ridicata pentru ca fiind o pestera virgina, va trebui sa fie inarmat cu o maceta sa taie stufarisul ce inconjoara pestera. Speologul chel trebuie sa intre fara prea multa galagie pentru a nu speria liliecii si restul vietatilor. Acesta tre sa-si dea usor drumul in pestere tinandu-se de funie groasa numita stiintific “ata p…..ulii”.

Este de recomandat si in cazul ornitologului dar si al speologului pana cunosc bine zona, sa intre si sa iasa in mod repetat alternand durata vizitelor la cateva minute. Iar la final, pentru a termina ritualul acestia vor trebui sa scuipe si sa fuga repede afara. In caz contrar ar putea fi prinsi de lichidul alb care iese din zona umeda. Acesta este cazul fericit.

De-a lungul timpul au existat cazuri in care nici speologul si ornitologul nu au rezistat inautru zonelor umede, acestia suferind chinuri grele. Din cazua mirosurilor puternice din zonele umede speologii si ornitologi profesionisti si-au gasit sfarsitul in mod tragic. Sunt marturii care amintesc despre astfel de specialisti care au fost scosi in mana afara la gura pesterii si au fost dati cu capul de marginile acesteia pentru a putea vomita.

Despre eu

Fotografia mea
Cel ce este fără de pacat să arunce primul comentariu.